La noi în Moldova (2)

Marginalizat, înjurat, huiduit moldoveanul de rând şi-a văzut tot timpul de treburile sale. Mai domol, dar tot timpul cu sufletul curat. La vremuri grele şi-a primit fraţii de peste munţi, când imperiul geamăn îi surghiunea sau îi batjocorea, aşa cum i-a primit pe toţi în bătătura sa de la ruşi-lipoveni, până la armeni, evrei, ţigani sau ruteni. Nu i-a alungat şi a învăţat de ei câte ceva, atât cât să-şi îndulcească viaţa. La masă, la joc şi în cântec. Nu a construit mari cetăţi şi castele, dar pe cele care le-a durat, le-a dat sufletul unui neam întreg, rămas de multe ori la mâna acestei sărace Moldove. Asprimea vremurilor nu l-au făcut să-şi caute bucuria în bani şi aur sau în nenorocirea fraţilor, iar când timpul a cerut-o, mai forţat sau atras de mirajul unei alte vieţi, a mai trecut o dată munţii şi Milcovul, redând întregii Românii vigoarea de altă dată. Scormonind munţii prin Banat sau Retezat, robotind prin Timisoara sau Braşov, moldoveanul ăsta împuţit a reuşit, aşa în "prostia lui", să tragă după sine pe mulţi şi mai ales o ţară întreagă. Sărăcit de vorbele altora de duh şi suflet, a crescut, în propria ogradă, mâncând mămăligă, copii pe care şi acum îi admiră un neam întreg: un Eminescu, Enescu, Alecsandri, Creangă, Iorga, Palade, Cuza sau Saligny. Moldoveni şi ei ca şi urmaşii lor de azi, dar care au uitat, mulţi dintre ei de Moldova cea plină de suflet şi poezie.

Bucurie

Bucură-te Omule
că trăieşti,
că iubeşti,
că zâmbeşti,
că munceşti,
că doreşti,
că urăşti
că loveşti.
Bucură-te Femeie
că naşti,
că râzi,
că înveţi,
că uiţi,
că lupţi,
că ierţi,
că te rogi.
Bucuraţi-vă voi toţi
de toată bucuria
noastră.

Vreau să plutesc...în aer

Experience Human Flight from Betty Wants In on Vimeo.

Da

Da, dorim şi cautam liniştea sufletească pe care o găsim doar în moarte (e discutabil?). Da, iubim cu adevarat (oare?) atunci când ne săturam de propria singuratate şi de propriile lacrimi. Da, trăim doar pentru noi şi realizăm unele lucruri mult prea târziu. Oare ne poate părăsi sufletul fără sa NE dam seama? Da îl căutam pe Dumnezeu atunci cand avem multa nevoie de El... şi Da sperăm să ne regăsim atunci când simţim că ne-am pierdut….Da REUSIM şi asta… doar suntem OAMENI.

Nu

Nu ne dorim şi nu căutăm în viaţă decât liniştea sufletească pe care din păcate o găsim doar în moarte. Nu iubim cu adevărat decât atunci când ne săturăm de propria singurătate şi de propriile lacrimi. Nu trăim decât pentru noi, iar când devenim altruişti ne dăm seama că e prea târziu. Nu murim când vrem noi, decât atunci când ne dăm seama că sufletul ne-a părăsit demult. Nu îl căutăm pe Cel de Sus decât atunci când avem prea multă nevoie de El. Nu sperăm să ne regăsim decât atunci când suntem deja plecaţi din noi...demult.

Inutilitate

"Dacă apele care au acoperit Pământul în vremea potopului ar fi îngheţat, iar acesta ar fi rămas ca un enorm glob de gheaţă, unde nimic nu s-ar fi născut vreodată şi nimic nu s-ar fi schimbat, l-aş fi considerat o bucată inutilă de Univers"
Galileo Galilei

La noi în Moldova (1)

Am auzit de multe ori, atunci când călătoresc prin ţară, apelativul "uite moldoveanu'" urmat de o serie de atribute: prost, împuţit, puturos sau mai ştiu eu ce invective. Şi de fiecare dată mă minunez cât de înguşti la minte sunt românaşii noştri. Ba mai mult şi prin mass-media (fie reprezentată de ziare sau televizoare) tresaltă expresia "la noi în Ardeal" sau la "la noi în Oltenia" de parcă am vorbi de altă ţară sau lume. Întradevăr, istoric, există o delimitare socială, şi nu numai, a unor grupuri de oameni care se regăsesc sufleteşte într-un anumit spaţiu. Însă, prezentul atât de bulversant prin subţierea distanţelor şi relaţiilor interumane parcă nu ne mai permite să ne identificăm doar cu un anumit teritoriu. Sau poate mă înşel eu...ori poate e mai bine să îţi exprimi mai dur apartenenţa la un anumit spaţiu pentru a te delimita de ceilalţi. Ceilalţi români.
Aşa că de la bun început voi spune tare şi răspicat că sunt un moldovean, uşor tâmp, născut în minunatul ţinut al Cârligăturii (vedeţi voi pe unde era ţara asta) din strămoşi care probabil veneau de undeva de la est de Nistru. Şi pentru că nu sunt un român chiar pur-sânge, dar totuşi un moldovean, voi face zilele următoare o analiză cât se poate de pertinentă Moldovei Apusene să văd şi eu cum sună sintagma asta La noi în Moldova că prea m-am săturat de celelalte.