Un strop de Bucovină gri

Zilele trecute am fost cu câţiva prieteni într-o mică escapadă prin Bucovina mioritică. Ei pentru research, eu pentru relaxare. Aşa că am avut timp să revăd sau să descoper unele locuri pe îndelete. La pas sau prin geamul prăfuit al maşinii. Zăpadă puţină, aruncată cu zgârcenie peste culmi, ce te ardea în miezul zilei, miros de fân şi bălegar cărat cu sania, de fum ars în sobe pline de brad şi molid, oameni puţini, ascunşi prin case mari sau prin amintiri. Şi linişte. Multă linişte. Monastică. Răscolită doar de glasul copiilor ce se întorceau seara de la joacă, târâindu-şi paşii pe drumul îngheţat sau de privirea curioasă a vreunui localnic în timp ce te saluta ţinându-şi căciula în mână, ca şi cum ai aparţine locului. Un peisaj gri la suprafaţă, dar plin de glasuri în sine. Un strop de Bucovină.