Dogmatica răului simţ (2)

..ori de slalomul matinal realizat cu atâta pasiune printre resturile fecaloide ale patrupedelor acompaniate de privirile bonte ale cvasi-stăpânilor care îţi rânjesc stupid staţi liniştit că nu muşcă (rahatul, javra sau zâmbetul tău tâmp?). Sau de sunetul monoton al trompetei bolidului pe patru roţi şi-o tablă, al vreunui Schumacher mioritic ce ratează milisecunda de start la fiecare semafor. Ori de parfumul suav şi primăvăratic ce te cuprinde în preajma vreunei guri de canalizare (pe inventar sau absentă) sau dos de bloc (din plin hidratat cu urină şi alte mirodenii) ce-ţi aminteşte că iar ai greşit dimineaţă că nu ţi-ai îndesat beţioarele de ureche, în cavitatea nazală. Sau de inepuizabilul dă-mi şi mie un leu că nu am mai mancat de o săptămână, (să mori tu că mai gângureai acum dacă nu mâncai de atâta timp), însoţit de o privire crudă, atunci când treci indiferent. Ori de privirea arogantă a vreunei piţ(o)i ce îşi răsplăteşte încrederea financiară părintească cărându-şi sacoşa cu cartofi (alias poşeta sau mega-super-extra telefonul, de obicei la încheietura dintre braţ şi antebraţ, respectiv uşor închinat la 30 de grade, faţă de urechea stângă, semn al condiţiei fizice ireproşabile şi/sau al unor cunoştinte de trigonometrie avansată) într-o obstinaţie vecină cu durerea hemoroidică din dos...