Noroismul

Nu am fost atras niciodată de artă, în adevăratul ei sens. Poate doar câteva poezii şi cărţi citite prin adolescenţă mi-au răpit ceva nervuri sufleteşti. În rest un zid de nepătruns, nici talente artistice, nici dulcegării, nimic. Absolut nimic. Însă vreau totuşi să propun umanităţii (virtuale, deocamdată) o noua ramură artistică, născută din observaţiile personale. Noroismul. Perfect aplicabil la toate nivelele psiho-somatice, emulative, emoţionale, dogmatice şi materialiste. Materia primă se găseşte foarte uşor, atât în natură, cât mai ales în interiorul fiecăruia dintre noi. Mânjim totul cu noroi şi transformăm totul într-o altă lume. Plină de noroi. Suflete, oameni, locuri. Simplu, natural, fără complicaţii. Iar la sfârşit pentru a ne desăvârşi opera, ne mânjim propriile suflete cu noroi, târându-ne prin propria mocirlă. Impresia artistică extremă, succesul garantat, posteritatea asigurată. Doar prin noroi.